CEARA

Ceara este un amestec de substante produse de glandele celuminoase, in canalul auricular, ca sã-l apere de agentii externi (praf,insecte,etc.). Natura de fapt a prevãzut ca straturile epidermice ale urechii sã se miste cãtre exterior, de la jumãtatea membranei timpanului. In timpul acestei miscãri, se amestecã cu anumite grãsimi produse in glande, deci lasã urechea sub formã de "cearã". Când acest sistem, "autocurãtenie in ureche" nu functioneazã perfect, se pot forma "dopuri de cearã", dacã nu este scos poate provoca iritatii, poate fi cauza micsorãrii auzului, mâncãrimi, fluierãturi si pierderea momentanã a echilibrului.

IGIENA PREVENTIVA

Dintr-o cercetare fãcutã in mai mult de 300 de cabinete, reiese cã mai multe persoane incearcã sã elimine "dopul" de cearã cu o curãtenie "excesive" sau cu metode "violente", curatând canalul auditiv cu sprayuri chimice, interventii normale sau betisoare cu vatã. Aceste metode pot avea rezultate periculoase, pentru cã deseori ceara vine doar impinsã mai in adâncime in canalul auditiv, inchizându-l definitiv si riscând o leziune a membranei timpanului, deschizând asa, o stradã a bacteriilor spre interiorul urechii mijlocii, care pot provoca infectii si supurati.

SFATUL MEDICULUI

In revista "Riza Psicosomatica" in 1992 a apãrut un articol care raporta rezultatele unor teste, efectuate pe conurile hoVan de un grup de medici. Din cercetãrile fãcute a rezultat cã acest con poate fi eicient in anumite conditii patologice ale urechii si in principiu in douã cazuri frecvente: 1)Astuparea canlului auditiv cu cearã si durerea in cazul otitei. In primul caz au fost testati 15 adulti care prezentau cearã in exces sau frmarea unui dop de cearã, se plângeau de mâncãrimi, de micsorarea apacitãtii de perceptie a zgomotelor. La sfârsitul aplicatiei conului, toti pacientii anuntau o imediatã ameliorare a simptomelor si la examenul "otoscopic" se observa diminuarea cerii. 2)In al doilea caz au fost luati in considerare 15 copii de vârstã scolarã care aveau dureri in cursul bolii de otitã, care nu foloseau nici un tratament sau medicament pentru durere de cel putin 6 ore. Majoritatea copiilor, au spus ca dupã 5 minute de la terminarea aplicatiei cu conul durerea a inceput sã se diminueze. La controlul efectuat la distante de 2 ore, durerea nu reapãruse. Din acste experimente, acesti medici au descoperit si demonstrat cã utilizând conurile "otovi" ca alternativã nauralã a analgezicelor, rezultatul este pozitiv.

CATEVA MARTURII

In Germania a fost realizatã o transmisie televizatã intitulatã "L'ora in Ambulatorio", transmisiã in Iunie 1995, pentru cunoasterea acestui sistem de conuri auriculare. Printre cei cãrora li s-a luat interviu, doamna Ulrike Lorbiezki a spus: "Utilizez conurile pentru ureche pentru copiii mei ca remediu suplimentar impotriva rãcelii puternice. In mod special pentru Tassilo de 5 ani care are o particularã sensibilitate si tendinta de rãcealã cu consecvente inflamãri ale cavitãtilor laterale ale urechilor. Folosesc conurile intotdeauna pentru amândouã urechile si doar când rãceala persistã si incepe sã se consolideze in nas. Efectuati tratamentul inainte de a-i bãga pe copii in pat, pentru cã am constatat cã ei dorm mult mai linistiti in timpul noptii. In acest mod se poate trata rãceala cu mai putine medicamente". In aceeasi transmisie homeopata Klaus Krieg afirmã cã aplicã conurile si pacientilor care sferã de dureri de cap, migrene, sinuzite, nevralgii si dureri cauzate de stres.

Folosirea este autorizatã de cãtre Ministerul Sãnãtãtii si Institutul de Igienã Publicã.